De ce calatorim?

Stand pe un peron al Garii de Nord din Bucuresti, imi astept trenul si privesc de jur imprejur. Trenurile vin, stationeaza pe peroane si apoi, la un moment dat, cu un fluierat prelung, se pun in miscare, greoaie, acompaniate de sunetul specific si ritmic – sacadat al rotilor. Fiecare in parte, prind viteza si in cele din urma dispar…
Iar in gara se afla, alaturi de trenuri, oameni, foarte multi oameni. Si pot sa privesc oamenii cum se urca in trenuri, cu bagaje, copii si de multe ori, mare, mare, graba.

De ce?
Acum, privind tot tabloul, ma intreb si nu pentru prima oara, ce ii determina pe toti acesti oameni sa calatoreasca, sa se grabeasca pentru a prinde un tren sau un autobuz, ce poate fi atat de important incat au nevoie sa isi paraseasca traiul obisnuit si de multe ori caldut, pentru a ajunge in alta parte, acolo unde nu vor fi acasa? De ce autobuzele, tramvaiele, metrourile merg aproape nonstop in marile orase? De ce aeroporturile sunt pline zi si noapte pe toate meridianele globului iar taximetristrii sunt cu siguranta printre cei mai cautati oameni? De ce se inventeaza mijloace de transport din ce in ce mai rapide, capabile sa ajunga oriunde pe Pamant – masini, trenuri, avioane, elicoptere, barci, vapoare? De ce companiile de transport vor exista intotdeauna?

Omul este in primul rand emotional.
Ne-am obisnuit sa credem ca suntem cele mai inteligente, mai rationale si mai civilizate fiinte de pe planeta. Acum mai bine de 2000 de ani, Aristotel spunea ca “omul este un animal rational” si abia dupa atata timp incepem sa ne idoim de afirmatia lui. Unii spun ca nu am fi animale, iar altii intreaba, zambind usor din coltul gurii: “suntem rationali?”. Doar cateva priviri scurte in istorie si ne putem da seama ca omul este, fara indoiala cea mai civilizata si culturalizata fiinta… dar cu siguranta, cea mai irationala! Este singura specie care a inaltat zgarie-nori, care a cucerit varfuri de munti, care a construit masini si nave ce depasesc viteza sunetului. Pe de alta parte, au fost oameni care urmat visuri considerate irealizabile pana cand le-au atins, care au spus si au scris ceea ce au crezut, chiar daca urmau sa fie arsi pe rug mai apoi, au fost cei care si-au dedicat vietile scrierii unor volume gigantice de versuri si cei care au compus simfonii minunate care se aflau doar in mintile lor. Omul a purtat razboaie in care au murit milioane de oameni, ca apoi sa sarbatoreasca victoria vietii si a libertatii!

Cat de rationale par toate aceste lucruri? O sa spunem probabil ca e o diferenta fundamentala intre a urmari un ideal inalt, a scrie un volum de versuri, a asculta un concert de Mozart si a detona o bomba atomica… Desigur, este o mare diferenta, dar niciuna dintre aceste actiuni nu este rationala… Toate acestea, si multe altele, sunt cu desavarsire… emotionale!

Pur si simplu… Nu putem sta locului!
Omul este o fiinta emotionala, nicidecum rationala. Tot ceea ce face are un substrat emotional, care este cateodata atat de puternic incat sfideaza legile fizicii si determina totul sa se intoarca pe dos. Si de ce? Pentru ca un om crede ca se poate!
Oamenii au inventat, inca din cele mai vechi timpuri, povestile. Astfel, eroi cu super-puteri se lupta cu monstrii mitologici uriasi pentru o cauza, pentru a atinge ceea ce si-au propus sau (doar) pentru a salva o printesa…
Ei calatoresc zile si chiar luni in sir doar pentru a-si atinge scopul. Apoi se vorbeste despre ei ca despre super-oameni, care au sfidat tot si au ajuns acolo unde nu a mai ajuns altcineva inaintea lor. Probabil ca de astfel de eroi, timpurii in istoria omenirii, s-a ajuns la ceea ce cunoastem astazi ca metafora drumului, calatoria eroului etc. Astazi stim, datorita psihologilor care au studiat aceste fenomene, faptul ca fiecare dintre noi avem o metafora a drumului, o calatorie a eroului, iar actorii principali suntem noi insine.
Anthony Robbins spune ca doua dintre nevoile esentiale ale oamenilor sunt: schimbarea si diversitatea. De aceea, avem nevoie sa si calatorim, sa ne agitam, sa ne miscam de colo-colo.
De fapt, probabil ca omul este fiinta cea mai dependenta de miscare. Si tot Robbins spune ca:

“Emotion comes from motion!” (trad: emotia provine din miscare).

Ca atare, oamenii care se misca mult, atat la nivel fizic cat si psihic (ca gimnastica mentala sau motivare pentru reusita etc.), sunt cei care au emotiile cele mai puternice, deci care au cea mai mare posibilitate sa schimbe lumea. Asadar, cat de mult voi alege sa ma misc astazi?