intreaba psihologul
Doriti sa puneti o intrebare?
Va raspund!
1. Trimiteti intrebarea dvs. pe adresa: andreiludosan@gmail.com
2. Va voi raspunde in termen de 2 – 4 zile.
3. In cazul in care aveti mai multe intrebari, vi se ofera o programare la cabine, o sedinta telefonica de consiliere psihologica sau participarea la Seminarul Intreaba Psihologul.
ATENTIE: Intrebarea poate avea maximum 5 randuri (pe mail), astfel incat sa vi se poata raspunde in termenul mentionat. Pentru intrebari mai mari, vi se poate oferi o programare la cabinet sau participarea la Seminarul “Intreaba Psihologul“, organizat de Orange Pen Training Center.
Va multumesc pentru intelegere!
Buna, vreau sa stiu daca este necesar anunta pe ambi parinti pentru a lua un copil la psiholog.
Multumesc
Buna. Depinde pentru ce doriti sa-l duceti la psiholog. Daca e vorba de o evaluare cu aspecte legale, da, este necesar ca ambii parinti sa-si dea acordul. Daca este vorba doar de o evaluare pentru siguranta sau pentru mai buna intelegere a unei situatii, nu este neaparata nevoie.
Buna, am nevoie sa ma regasesc dupa ce sotul meu m-a inselat…Nu stiu de unde sa incep si cum sa trec peste acest lucru.
Buna ziua, Crina.
Inteleg ca treci printr-o perioada dificila si cred ca ai nevoie de sustinere. Eu iti propun sa discutam mai pe larg.
Trimit pe mail-ul tau mai multe detalii.
Pingback: Lansare “Psihologul Vorbeste” « Psihologul vorbeste
BUNA ZIUA SOTUL MEU M-A INSELAT DE MULTE ORI DAR AVEM SI UN COPIL CARE DIN DISCUTIA MEA CU EL V-A SUFERI FT MULT DACA VOI DIVORTA.CUM AR TREBUI SA PROCEDEZ?DOAR PT EL STAU SI INDUR
Buna ziua. Sotul dvs. v-a inselat, am inteles. Si asta va face sa suferiti, chiar foarte mult. Si va ganditi sa va despartiti de sotul dvs. Fiindca va ganditi ca raspunsul acum este sa va despartiti de el si nu altul. Si atunci?
Ce se va intampla? Cum vor decurge lucrurile atunci?
Ce veti avea in plus fata de ceea ce aveti acum? Ce veti pierde din ceea ce aveti acum?
Ce se va intampla cu viata dvs. si cu a copilului daca faceti asta?
Cum va arata viata dvs si a copilului peste un an? Va fi mai buna? Cum, in ce fel?
E foarte bine sa stiti dinainte ce se va intampla! Dar sotul? Unde este el? Ce se intampla cu el?
Oare doar faptul ca v-a inselat de mai multe ori conteaza?
Oare doar asta se intampla? Sau mai este ceva? Parca povestea nu poate incepe de la asta, nu?
Sunt gata sa va ajut – dar e foarte important sa fiti sincera cu dvs, sa va dati seama ce se intampla. Iar eu va voi ajuta sa faceti cel mai bun lucru posibil.
Luati-va putin timp, asadar si raspundeti la aceste intrebari. Apoi reveniti cu un mail si am sa va ajut in continuare!
Va doresc numai bine! Astept raspunsul dvs.!
psiholog Andrei Ludosan
PS: Acest raspuns va fi publicat si pe site si il veti primi si pe mail.
buna ziua !de la un timp incoace nu mai suport pe nimeni…..nici sa mai comunic. oamenii te fac sa te saturi de ei din cauza comportamentului……..mi s-a luat.sunt constienta ca serviciu de face sa te schimbi,lumea…va rog sa ma sfatuiti ce-as putea schimba.va multumesc
Am nevoie de psiholog…
V-am trimis un raspuns pe e-mail.
Buna seara,eu nu reusesc sa-mi tin o prietenie foarte mult timp,si spunad asta ma refer la o relatie cu un baiat, si la o prietenie,sunt perfectionista si nu-mi place sa fiu mintita, pun foarte mult suflet in tot ceea ce fac!ma puteti ajuta???Va multumesc
Buna seara, Maria. Da, te pot ajuta. Am sa-ti trimit un raspuns pe e-mail si vom putea discuta mai mult.
as dorii sa fac si eu cateva sedinte,dar cum ???trebuie sa va sun sau???nu stiu sa folosesc meilul,dar am un id de mesenger…andra06maria
sigur, maria. am sa te adaug la messenger si vom putea programa o intalnire online.
as dorii si eu sa vorbim pe messenger ca nu prea ma descurc cu restul.as vrea sa vorbim neaparat.cateva mici probleme au aparut in viata mea si as avea nevoie de niste sfaturi
imi cer scuze..acesta e id-ul miky_angel_or_demon_4you multumesc
Sigur, Mihaela! Vom programa o sedinta online.
Va rog sa-mi lasati un id de messenger,am nevoie urgenta sa discut cu un psiholog online.Va rog mult de tot.
am nevoie de niste sfaturi legate de comportamentul socant din ultima vreme al surorii mele care lasa de dorit
De cativa ani buni sora mea se comporta ff urat cu mine, eu am 35 de ani iar ea are 33 ani,faptul ca ma insulta mereu fara sa creez situatii de criza ,faptul ca atunci cand imi gasesc un prieten intra intre noi ca sa ma despart rapid de el,nu stiu ce sa zic, dupa ce face scandal de ajunge politia sa calmeze spiritele, ea isi ia bagajul si pleaca fara sa spuna nimic “tot ea este ceea suparata” bine inteles……..are asupra mea o imagine negative ,urla si tipa ca o isterica,o prioada vorbeste cu mine ca si cum nu s-ar intampla nimic apoi se schimba si nu mai poti sa te intelegi cu ea….poate ma puteti ajuta cu cateva sfaturi…..va multumesc
Am 20 de ani iar acum 9 luni am cunoscut un baiat extraordinar,pe care l-am iubit foarte mult desi era cu altcineva,el era cu ea deoarece il ameninta ca se omoara daca o lasa…eu am inteles situatia,el mia spus ca nu va mai dura mult si ea va pleca in straintate,asa spera ca acolo va cunoaste alte persoane si il va uita iar el isi va putea continua viata alaturi de mine…el nu mai simtea nimic pentru ea datorita faptului ca l-a mintit mult si l-a inselat,era prea geloasa si ajunsese la agresivitate,de cate ori il vedea langa o amica facea scene groaznice…l-am inteles mereu,il iubeam mult,si el ma iubea,a suferit mult..si-a pierdut tatal la o varsta frageda.Cat am fost impreuna eu nu pot sa spun ca tineam la fel de mult la el cum tin acum,nu il iubeam…aveam impresia ca este de ajuns iubirea lui eram sigura ca ma iubeste a plans de cateva ori in fata mea pentru ca i-am facut si eu rau..iar acum regret nespus,eu am fost alaturi de el mereu pana la un moment dat…cand nu mai aveam rabdare sa se desparta de ea,il presam(stiu ca am gresit) si desi il iubeam am hotarat sa renunt la relatia noastra..orgoliul era prea mare probabil…de necaz am hotarat sa incep o relatie cu un prieten comun mie j lui,am incercat sa il fac gelos…si am reusit de cateva ori.El mia spus ca sa am rabdare pentru ca va gasi o solutie si a gasit insa…eu deja ma despartisem de el,de necaz probabil a inceput j el o relatie cu o prietena comuna…ne tachinam unul pe altul iar uneori ne priveam in ochi j nu mai aveam nevoie de vorbe ne spuneam ca ne iubim din priviri desi nu eram impreuna…eu nu am mai rezistat sa raman cu acel baiat,am renuntat la el si m-am intors la baiatul pe care il iubeam…doar ca acum el este cu ea…parca s-ar repeta istoria,mia spus ca i-am facut mult rau si ca inca ii este greu sa aiba incredere in mine…dar acum,de cateva zile imi vorbeste foarte frumos..mia spus ca i-am dovedit ca poate avea incredere in mine(asta am si incercat sa fac) doar ca…nu imi spune chiar tot,are momente cand plange iar cand il intreb de ce imi spune ca nu conteaza,a inceput sa bea de cand s-a despartit de fosta(e de inteles ca ii este greu..au fost impreuna 3 ani,e obisnuinta si tot este ceva).nu stiu cum sa il ajut sa nu mai sufere..cat este cu mine zambeste mereu,as vrea sa discut cu el,sa ii spun ca ma are pe mine…nu stiu daca ma iubeste,cert e ca ma indoiesc de asta dar as vrea sa stiu cum sa il ajut sa nu mai bea si sa aiba incredere in mine…eu il iubesc sunt sigura de asta!dar totusi..as vrea sa imi povesteasca ce se intampla..cum sa fac sa il ajut sa renunte la bautura si sa o ia de la capat?mia spus ca vrea sa inceapa o viata noua,fara suferinta
am o relatie de mai bine de 2 ani.dar sa intamplat foarte multe.el e plecat la bacau,am impresia ca ma minte.cand il sun imi zice ca are treaba si nu poate vorbi.dupa 10 min il sun din nou si urla la telefon de ce il mai sun ca are treaba dar de fapt era la hotel unde este cazat totti colegii lui.seara cand il sun tot aud voci de fete in jurul lui,il intreb de ce imi face una ca asta si imi zice tot timpul ca is o proasta ca nu stiu ce vorbesc.seara cand il sun din nou nu imi raspunde deloc imi da pe ocupat zice ca ii obosit.vrea sa se culce.dar eu il mai sun dup miezul noptii si defapt el e in alta camera cu altele radeau beau mai exact petreceau.ce ma sfatuiti sa fac.il iubesc foarte mult,am facut si logodna.stam impreuna dati’mi un sfat.miam pierdut toata increderea in el.mai ales ca am fost aflat chiar in ajunul craciunului ca asta vara a stat cu o fata intr’un loc mai separat de lume.si am aflat asta dupa 4 luni.d atunci nu mai am incredere in el.si stiu si in momentul asta ca are alte relatii cu fete diferite.ce ma sfatuiti sa fac vreau sa afu adevarul de la el.cum sa fac?
Buna ziua, Andreea.
Am sa iti trimit pe mail un raspuns.
cum pot face sa aflu ce ma sfatuiti
Buna seara !Am un test psihologic de dat pt politie ,si am ceva emotii v’as ruga daca se poate sa ami recomandati ceteva teste care mi’ar folosi.Vreau sa mentionez faptul ca am dat si anu trecut si am luat ,sunt 2 teste mai exact si anume cel de inteligenta si cel de personalitate.Va multumesc.Cu respect.
Buna seara. Va inteleg ca aveti emotii. Insa eu nu ma ocup momentan de testare. Asa ca am sa va rog sa va orientati pe alte site-uri de psihologi care au mentionat acest lucru eventual. Puteti gasi pe Google mai multe astfel de resurse. Va doresc o zi buna!
buna ziua am j eu nevoie de un id de mes al unui psiholog va rog
sunt un baiat de 26 ani si nu sunt decis daca sunt heteroxesual sau bixesual am un prieten ft bun la care tin ft ft mult si eu cred ca aceasta relatie a devenit dragoste el cred ca stie dar face orice e posibil sa ma indeparteze de el dar in acelasi timp e aproape de mine deoarece profita de bunatatea mea deoarece as fi facut orice pt el in primul rand ca prieten apoi ca o persoana ft draga mie
el cand are ceva de spus spune doar pe jumate = acum avem si o afacere mica impreuna eu am investit totul eu dar lucram aimpreuna as face orice numai sa nu il am in inima decat ca prieten dar nu stiu ce se intampla ca tin prea mult la el el ma face sa sufar ii fac toAte dorintele el nu face nimic pt mine asta e el are 23 ani dar este ft dezviltat si istet
va rog raspundeti
buna, am si eu o problema cu soacra. marea provblema intilnita…:))) am nevoie de un sfat dar inainte am sa va scriu detailat ce si cum..
am avut o relatie de 4 ani de zile totule mergea spre casatorie, dar ceva ma framinta caci nu eram chiar atit de fericita cu persoana”x” , in schimb aveam o soacra f buna, care ma primit cu bratele intinse, si eram ca doua prietene… inainte de a face pasul spre casatorie am decis sami controlez relatia, si am plecat in strainatate singura, timp de un an, dar cu reveniri la 3 luni acasa, am vazut ca nu merita sa ma marit cu asa baiat… dar am hotarit sa ma despart de el, doar atunci cind dintro data a aparut un baiat cu care am inceput a conversa pe net, cu 2 ani mai muc decit mine, din aceeasi localitate, m-a convins ca sa ma despart si sa fiu cu el fiindca el o sa ma faca fericita, timp de 1 luna jum am discutat pe net pina am revenit in tara si am inceput iesi in fiece zi cu el.. petreceam timpul impreuna extraordinar de placut… am vazut in el o persoana hotarita chiar daca virsta ma chinuia cai mai mic, el mia demonstrat ca este pregatit pt a forma chiar si o familie, fiindca dupa o luna de intilniri , el ma intrebat daca doresc sai fiu sotie, si eu la rindul meu fara a mai sta pe ginduri , am acceptat, dupa asta a urmat cunostinta cu parintii lui, el cu mama mea, mamica a fost f multumita si chiar la primit f cald in casa… ceea ce nu pot spune de mama lui , care de la bun inceput ma primit cu raceala si cu priviri usturatoare care mai degraba imi ziceau:” ce naiba mi-ai mai venit si tu in casa mea?”, eram intro depresie mare, fiindca pt mine era important ca mama lui sa ma primeasca altfel, eram deprinsa asa cum cu relatia precedenta… dar nu a fost sa am noroc aici de asa o soacra, in schimb de baiat am avut noroc.. a trecut ceva timp si eu nu am mai putut rezista de la astefel de comportamente, miam luat inima in dinti intro zi si am intrebato pe maicasa ce parere are despre relatia noastra s daca nu este contra… raspunsul lam primit afirmativ, ca nu estecontra, dar nu s-a astepta de la fiul ei cala virsta de 21 ani sa se casatoreasca, si nu poate sa se deprinda cu hotarirea lui, si pe mine trebuie sa ma mai cunoasca ca sa poata sa fie de acord in totalmente…. am inteles ca voi avea probleme aici.. au trecut 2 luni, si in noapte anului nou eugen mia facu un cadou minunat, un inel cu care ma cerut de sotie, a fost ceva extraordinar, mam simtit cea mai fericita, fiindca intradevar in el vedeam un baiat hotarit si puternic .. mama lui cam a inghitit noduri cind aflase abia peste 2, 3 zile ca el ma cerut… dar a trecut si asta, am trecut cu traiul la el temporar.. acolo sau inceput comentarii fel de fel…. ba ca vor trece vrio 2 ani si ma vo satura de el, ba ca o sa ne treaca dragostea in curind, ba el nu este pregatit.. fel de fel de vorbe care duceau spre despartirea noastra..adica intrun fel ea a dat dovada ca ne vrea despartiti,…. era si faza cu cerutul banilor de la el, noi neam propus ca in scurt tuimp sa dam cererea la starea civila, sa facem o bucatica de masa, iar nunta so facem peste un an, pt ca bani nu sunt la moment, dar vroiam satraim macar ca sot si sotie… ea stiind de chestia asta, avea indrazneala sa ceara bani de la eugen, ba pt dinti, ba pt imbracaminte, incaltaminte, ba pt mobila noua, ba pt schmbat o usa, ba de stricat un perete, inventa fel de fel de prostii ca sa scoata din el bani, pe mine chestia asta ma supara enorm, dar de la inceput numai inghiteam noduri, pina intro zi iam facut observatie lui eugen, ca nu sunt deacord cu propunerile mamei lui, pt ca neam propus altceva de facut…el nici nu a incercat de fapt sai dea bani, dar ma gindeam si eu ca maicasa va face tot posibilul si pina urma o sal convinga oricum sai dea…. a mai trecut ceva timp, am dat cererea la starea civila, si ce credeti ca am auzit de la soacra ? in loc sa ne ureze multi ani inainte, sa ajungem impreuna pina la adinci batrineti, neam ales dinnou cu comentarii de genul, ca pina la data inregistrarii poate niom razgindi, sau poate eu imi voi gasi alt baiat mai bogat.. a pus capacul la toate, si am exploadat , iam adus aminte de toate si din trecut, si de comportamentul ei si de cerutul banilor si de cuvintele cu despartirea.. neam certa rau, fiindca iam dat cu sare in ochi, am decis atunci ca ne mutam la mine cu traiul, ca sa nu mai aud vorbe si sa nu mai vad priviri reci.. ea cind a auzit, a facut spume la gura, si a inceput sa ma invinuiasca ca vreau sa-i iau baiatul de la casa, ca vreau sa-l indepartez de familie, ca el trebuie sa traiasca la casa lui, si eu vreau nu vreau sunt obligata dupa lege(nustiu care-i ea:))) sa traiesc la el… si ca ea nu este sigura ca el e pregatit pt a forma o familie si de aia trebuie sa traim sub ochii ei… si daca eu am hotarit sa trecem cu traiul la mine inseamna ca eu conduc totul si ca eugen nu aere cuvint, dar la mama naibii, daca am hotarit si eu odata, ca nu mai vreau sa traesc la el asta nu inseamna ca este sub calciul meu, ceea ce nu pot spune despre soacra care vrea sal faca sa faca tot ce zice ea, si uite aici sunt garantat ca vrea sal puie sub al ei calcii, si nu numai pe el dar si pe mine…. a fost un cosmar … oricum pina la urma nu neam mai inteles, si ea a ramas cu parerea ei, iar eu cu a mea, nu am fost citeva zile la ea, si aseara am facut un pas si am mers, ca sa vad situatia, nici nu ma privea, vorbea numai cu eugen, se adresa mai mult la el, si daca propunea ceva de micare i se adresa lui mai mult…. si nustiu poate exagerez, dar asa ma conving inca o data ca ea intradevar nu este deacord cu realti noastra, nustiu de fapt ce-i cu ea/ poate este obsedata de fiul ei, sau poate ca il priveste numai ca un portmoneu de bani, si ii este frica ca va cheltui bani cu mine, nu am idee, dar daca sincer, nu am ajuns niciodata sa cer bani de la el, poate si mia trebuit vriodata dar am apelat la mama sau la ltcineva, nicidecum nu am avut curajul sacer de la eugen, nu zik ca el mia dat de citeva ori si singur bani, fara ai cere, sii ii luam cu mare greu,…de asta si sunt amarita pt ca eu ca viitoarea lui sotie nu am curajul sa cer bani ..dar maicasa a avut indrazneala, stiind faptul ca avem alte lucrri mai importante pt noi de facut.. si mai ales ca ea are 45 ani lucreaza sora medicala, are salariu stabil, socru la fel lucreaza.. ce dracului vrea de la el? nu inteleg absolut nimic, incerc simi framint mintile, dar nu pot sa ajung la o concluzie finala…. de asta si am apelat aii, ca sa primesc un raspuns, un sfat, o parere.. fiindca mii f greu, si nu vreau ca relatia noastra sa sufere din cauza acestor neintelegeri.. va rog mult astept sami raspundeti, si va multumesc!
Buna ziua.
Imi cer scuze pentru imposibilitatea de a va raspunde in tot acest timp.
Daca cererea dvs. mai este valabila, as vrea sa va invit la o sedinta la cabinet, pentru a discuta mai pe larg modul in care puteti ajunge la o solutie.
Cand scriu aceste raduri viata mea este total zdruncitata,simt ca am sa mor.Cu ochii in lacrimi am sa va povestesc situatia mea dificila pentru a-mi da un sfat.Am 20 de anii si locuiesc cu parintii care sunt pensionari.Mama:o persoana harnica care face toata treaba in locul meu pentru m masca unele lipsuri cum ar fi:afectiunea si intelegere mai multa,mi as fi dorit sa imi fie o prietena.Tata:un om care se crede neinteles de nimeni,victima,care uneori in loc sa ie impartial tine cu mama,el mereu intelege lucrurile dea-indoaselea..aaa..si ma dracuie mult cam de cand eram mica.Mai am 2 fratii casatoriti la tara.Datorita mie mama traieste,a fost foarte bolnava,ma nascut pe la 30 de anii,nasterea mea a salvat o.Eu dintodeauna am fost o fire boema,imi place sa cant,sa scriu cantece,poezii,sa privesc picaturile de ploaie cum cad la fereastra,dar si o fiinta vesela,genul care vorbeste mult,deschisa cu toata lumea,am povestit la foarte multa lume ce am pe suflet si m-au ranit ,sunt foarte credula.Nu mi am trait adolescenta,nici copilaria,la varsta de 20 de ani imi place inca sa ma dau in leagan,sa ma dau in tobogan(sa ma prostesc)sa ac lucruri care ma binedispun.La varsta adolscentei am stat inchisa in camera din care va scriu akum si invatam,nu am avut un prieten,el a aparut tarziu.Parintii mei erau prietenii de familie cu o familie care avea o fata de seama mea si ma punea la concurenta care invata mai bine.Si invatam bine dar totusi eram si eu om..faceam meditatii cu o profesoara de matematica care ma batea apoi am picat capacitatea la matematicaa..a fost o lovitura rea,arintii incepuse sa imi reproseze,nu am mai iesit din casa o saptamana,de fapt din camera,m am inchis in mine,plangeam tot timpul..ma schimbasem,fara sa ma intrebe mama sa dus la Dna doctora de familie si mi a dat trimitere la psihiatru si m am dus desi imi eram cam mica nu aveam decat vreo 15 ani.Regret sa spun ca nu am luat ce mi a sp Dna psihiatru in serios si nici parintii nu m au incurajat..am intrat indurereata la arte si meserii si am renuntat sa mai invat,aveam foarte mari probleme cu baietii din clasa faceau glume pe seama mea pe seama greutatii mele eu ma suparam plangeam,a adus si u consilier sa vada situatia din clasa si dupa o analiza mi a spus ca nu sunt pregatita sa infrunt societatea fiind o persoana mai sensibila..Totul mergea asa si asa pana in ziua in care mama a venit sa vb cu Dna Diriginta sa i spuna la baietii sa nu mai faca glume pe sema mea ca sunt o persoana emotiva.Atunci a inceput cosmarul!totii baietii ma ocoleau ma faceau nebuna,diriginta la fel,de atunci au trecut 5 ani,am avut parte apoi de colegii mai buni dar Dna Diriginta era acceasi,ma chinuit groaznic,se lega intruna de mn,batea apropo la persoana mea,a vrut sa ma bata,ma jignit si a vrut chiar sa ma exmatriculeze..Cand i am spus Doamnei Directoare ca sunt bolnava acum in prezent de depresie a zis sa ma duc la o scoala de boli speciale si culmea ca venisem de la doctor si imi era rau si atunci eram in fata directoarei dusa de Diriga a sa ma exmatriculeze,Directoarea era ironica a spus ca daca sunt bolnava sa imi dau cu apa pe fata..si mai culmea e ca sunt la seral si la anul dau bacu si daca tot pe Dansa o sa o am ca Diriginta n stiu ce o sa ma fac ca vad ca anul acestra nu ma exmatriculat cum mi a propus.Dupa faza cu Directoarea de atunci,ma eliminat 3 zile,si imi transmitea prin colegii ca se va face un consiliu sa decida aca raman in scoala sau nu si sa aduc un certificat precum ca sun bolnava cu nervii ea e u am..dar spre surpriza mea unii profesori au optat pt mn stiind ca sunt un copil bun..dar sa ne inoarcem la trecut..in timp ce Diriga ma chinuia simptomel se accentuau eu nestiind..si pentru ca asteptam printul din povesti …in sfarsit a aparut eact a un print!a meritat sa astept atat..dar dupa un timp totul a devenit un cosmar..ma lasat pentru fosta prietena..m am rugat 2 ani sa ne impacam,2 anii de plans,devenise o obsesie pt mn,era un chin care nu-l puteam sa l mai duc p picioare,si sincer,nu cred ca il voi uita vreodata.In timp ce sufeream pentru el ma m schimbat de tot,nu ma mai duceam la biserica,intrasem intr o gasca de fete rebele,fumam.Dupa mult timp am cutezat sa imi fac un nou prieten dar care ma distrus de tot:ma lasat pentru cea mai buna prietena a mea..dupa anii si anii a ras de mine ca sunt nebuna…dupa un timp am cazut iar u examen dar acolo a fost ceva ciudat pentru ca imi sustineam proiectul dar profesorii nu ma ascultau,si la alti colegii nu au facut asa,nu inteleg,din intreaga clasa,doar 2 fete u au luat…problemle au inceput sa accentueze incat m am dus l psihiatru…iau de 3 ani calmepam xanax coaxil si nu stiu cat o sa mai iau..sufar de nervii la stomac si fac crize mari,fac atacuri de panica,am palpitati,imi creste sau cade tensiunea,cand plan ametesc mi se schimba comportamentul si vorbesc urat,sunt agitata,nervoasa,am junghi la inima,am cosmaruri,insomnii,nu mai simt gatul,dupa ceafa,de la u tim imi amoreste mainile si picioarele,nu suport s ad cutite pe langa mn nici filme sau stiri cu omoruri..de 3 ani dorm c mama nu mai pot dormi singura,nu imi place sa stau singra in casa ca fac atacuri de panica,nu am tinere de minte,ma balbai,uit ce vroiam sa povestesc..etc.Mama este o persoana care nu rea sa acepte ca are o roblema psihica ca si mn,convietuirea dintre mine si ea a devenit un chin,ne certam,ma provoaca pana e in stare sa rfac infarct langa ea si nu tace.e o fire iudata ta umai in casa incisa in ea plange din orice e artagoasa,ma jigneste ca sunt nebuna,ca sa nu o fac pe ea ca pe mine,si cel mai rau ma doare dezinteresul ei fata de mine,de fapt de mica nu a mers cu mine prin doctorii.simt ca nu mai pot de atatea probleme m ia cu lesin de la inima sau nu imi mai simt cate o mana,toata lumea ma jigneste cu depresia asta,toti pleaca de langa mn,toti cr4ed ca ma comport intr un fel din rautate(cand plang vorbesc mai urat)dar doar atunci..cand ma cert cu cineva trebuie sa ma duc tot eu la el sa imi cer skue implo0rare orice numai sa ma ierte ca eu m in cap ca totul e din vina mea si nu suport ideea,am 2 prietene si orice mi ar rface trebuie sa le iert entru ca nu nu mai ies cu mn afara,si sa leg prietenii noi mi e cam greu..simt in sufletul meu de cand mi a aparut depresia pana acum ca un cos de rani din cauza firii mele ca imi place sa ma descarc si multi m au ranit)rai care sunt din trecut acolo si nu pot sa le scot afara si timpul trece si ranile oninua desi cosul de gunoi din sufletul meu deja a dat pe din afara.simt nevoia sa ma duc intr un loc in atura ca imi place mult,sa ma regasesc pe mine insumi ca sunt cazuta intrun intunric,nu siu c sa mai rfac cu viata mea,nu sunt in wstare sa iau o decizie pt ca traiesc in intuneric.vreau sa ma desprind dar are cum?toata viata u am iesit din cuvantul mamei nu mi am trait iata am fost o lasa mi e frica sa fac si un piercing sau cea in genul,din momen ce pana la arsta asta mi a interzis sa nu mi incep viata sexuala.Am un prieten,ma iubeste mult,e de la tara,dar e rfoarte elos si cand se enerveaza devine cam agresiv pentru ca sunt frumoasa,lucreaza de la 14 ani in construcii si e foarte priceput in cea ce face.can strane si el banii vine la mine in PLOIESTI SAMA IZITEZE..Are un suflet bun,ar race orice pt mn,plus ca ma cumpara cu tot felul de haine ca wsa nu ma piarda,repet,ma iubeste si eu il iubesc dar nu stiu ct pentru ca am sufletul amortit.De 3 ani nu ma dus o zi la ramilia lui acasa pentru ca i este rusine.abia au ei unde sa doarma,e sarac,in plus tatal lui e alcoolic,o bate pe mama sa,are un frate cu un handicap…are un teren in curte si e ani se chinuie sa ridice si el o casa dar el munceste pana tarziu si in plus nimeni din familia lui nu e dispus sa l ajute macar la ridicarea casei nu cu banii ci munca fizica,in familia lui doar el aduce banii in casa,mi as fi dorit o casa linistita la tara o alee plina cu flori ca sa uit de ploiestiul asta ar nu stiu daca e idee buna pentru ca lumea e f rea si discrimina mult,am trait o aici in Ploiesti p pielea mea..in plus mi as fi dorit sa fiu mamica tanara si moderana dar tarana u prea sepoate..si pentru ca am fost domnisoara o nunta frumoasa dar u se poate..pe alta parte daca as ramane in Ploiesti mi as dori sa mergb mai departe cu visele mele e plan social sa ajung cantareata pentru ca,,cant de la varsta de 5 ani..sun asa derutata…singurul lucru care mi a ramas e frumusetea,multe fete sunt rele si invidioase desi am explicat motivul.imi place sa ma aranjez cat mai mult,cat mai elegant si cu c ulorii vii,pentru ca sa se ada la exterior o fata frericita pentru ca in suflet e haos.De curand Dna PSIHIATRU MI A RECOMANDAT SA MA DUC ceva timp l sanatoriul de nevroze din Predeal,ma dcam speriat ideea,dar am citit p google si sunt psihologii are ma pot ajuta sa ma regasesc pe mn insumi,in plus ma pot duce u unsotitot.Dar parintii nu vor sa ma duca pe motiv ca nu au banii…ce a fac cu viata mea?ce sfat imi dati?
Buna ziua.
Imi cer scuze pentru imposibilitatea de a va raspunde in tot acest timp.
Daca cererea dvs. mai este valabila, as vrea sa va invit la o sedinta la cabinet, pentru a discuta mai pe larg.
buna ziua .. am gasit acest site , din intamplare … dar cred k imi va fi de mare folos un sfat din partea dumneavoastra . Problema este ca nu o sa-mi mai vad prietenul 2 luni de zile, imi este foarte greu , plang in fiecare zi … tinand cont de relatia deosebita pe care o avem,ne vedeam zilnic si petreceam o mare parte din zi impreuna, simt ca imi vine sa mor numai cand ma gandesc , va rog … ajutati-ma ..:(
buna!am anumite probleme…despre personalitatea mea caracter…etc de ceva timp m-am schimbat fff mult nu tocmai intr-un mod natural;))nu pot spune ca a fost cu voia mea…dar cert este k de ceva vreme numai pot socializa cu nimeni..am incercat sa reiau vechile prietenii iesiri in oras cu gandul poate imi revin si ….nu a fost asa nici macar cu prietenii care candva ne distram vb foarte mult numai pot nici cu iei decat f putin,superficial…si nu inteleg de ce nici nu se mai pune problema sa-mi fac prieteni noi, nicio sansa….pur si simplu nu stiu despre ce as putea vb ma bloches si drept urmare prefer sa nu vorbesc sa fug sa ma ascund….iar totusi cand nimeresc intr-o atmosfera destinsa catde cat sunt acuzata ca exageres rad prea mult sau sunt prea vesela eu sunt de vina?sau ce treb sa fac?dk ati putea sa-mi dati un sfat.bine povestea este mult mai lunga si ca sa va dati seama ar treb sa vb ati putea sa-mi trimiteti ras prin e-mail. Multumesc mult!
Buna ziua.
Am sa iti dau un raspuns prin mail.
care e psiholog femeie dati mi add matrix_chris2010@yahoo.com doar din iasi sa fie
Buna ziua am probleme grave cu sotul meu, nu ne mai intelegem desi avem o fetita de 2 luni, va rog sa imi dati un idi de messenger sa putem discuta.
Elena
Daca cererea dumneavoastra mai este valabila, imi puteti trimite un mail. Am sa va raspund in cel mai scurt timp.
Daca cererea este considerata prea complexa, veti putea face o programare pentru o sedinta la cabinet.
Asa cum am mentionat mai sus, pe pagina, varianta de consiliere prin Messenger nu mai este disponibila.
Va multumesc pentru intelegere!
psiholog Andrei Ludosan
nu stiu ce sa fac….cred ca incet incet ma termin psihic…
sunt cu prietenul meu de 2 ani….totul bine si frumos pana a aflat ca lam inshelat odata…bine..nu chiar inshelat..vorbeam cu un baiat pe mess….atat…!de atunci totul sa schimbat…radical..
chiar el mi-a spus ca vrea sa ma distruga psihic…
nu pot sa il las..deoarece e a fost primul barbat din viata mea..il iubesc enorm..plus ca uneori mai ma si loveste..
CE SA FAC?:((
Buna ziua, Georgiana.
Nu stiu daca ai reusit sa rezolvi problema intre timp. Din pacate, eu nu am putut raspunde in acest timp.
Ca si sugestie, in cazul in care intrebarea mai este valabila, ai putea sa pui in balanta motivele care te tin alaturi de el, si cele pentru care nu ai vrea sa mai ramai cu el.
Este o decizie care iti apartine. Tu alegi pana unde vrei sa mergi si in cu cine.
Asadar, am 3 intrebari:
Cat de mult conteaza ca te loveste?
Cat mai vrei sa dureze aceasta situatie?
Te-ai gandit ca daca asa a facut pana acum, va continua, probabil in acelasi mod si chiar mai mult de atat?
Iti multumesc cererea de consiliere si imi cer scuze in continuare ca nu am raspuns.
Lasati-mi va rog id ul d voastra de messenger ,trebuie sa vorbesc neaparat cu un psiholog ;va multumesc mult si astept id ul d-voastra .
Daca cererea dumneavoastra mai este valabila, imi puteti trimite un mail. Am sa va raspund in cel mai scurt timp.
Daca cererea este considerata prea complexa, veti putea face o programare pentru o sedinta la cabinet.
Asa cum am mentionat mai sus, pe pagina, varianta de consiliere prin Messenger nu mai este disponibila.
Va multumesc pentru intelegere!
psihologul
Multumesc mult pentru invitatie!unde trebuie sa ma prezint?
caut de ceva timp un forum in care sa imi pot descarca si eu sufletul si sa mi se ofere un raspuns la pb mele.O vreme m-am confruntat cu crize de spasmofilie si o perioada am ramas cu frica de a nu pleca sg de acasa cu gandul ca poate imi va fi rau. Acum o luna in urma stresului de la locul de munca al sotului plus stresul sesiunii am facut primul atac de panica.Ma durea in piept de cateva zile si intr o zi cand parca durerea mi s a parut ca nu o mai pot ignora m-am dus la urgente.Cum am ajuns la spital am trait exact simptomele unui atac de panica cu acea frica de moarte iminenta. Au urmat analize care au iesit f bune ,vizita la cardiolog unde m a gasit bine si m a trimis sa fac analiza la tiroida pentru a exclude o pb medicala analiza care de altfel a iesit bine. diagnosticul de la medicul cardiolog este atac de panica si sindrom anxios. De atunci nu am mai facut atac de panica si nici nu imi este frica de un nou atac pentru ca sunt de parere ca il pot evita gandind pozitiv si ocupandu mi timpul cu fel de fel de activitati. Singura mea problema acum este anxietatea de care nu prea pot scapa parca e umbra mea. Un lucru bun ar fi acela ca am inceput sa ies din casa neinsotita fara sa ma mai gandesc ca poate mi se face rau sau k mai stiu eu ce mi s ar putea intampla si ca daca inainte mi-era teama sa raman sg acasa acum pot spune ca am scapat si de aceasta bariera in sensul ca nu mai am acea stare de neliniste . Acum insa am o noua pb si anume aceea ca poate aceasta tulburare poate duce la alte tulburari psihice mai grave cum ar fi stiu eu schizofrenia sau mai stiu eu ce. Am ideea asta de vreo 2 zile si nu am gasit raspuns care sa ma linisteasca va rog daca puteti sa imi raspundeti si mie la postare v as fi mai mult decat recunoscatoare!
Buna! cred totusi ca este o problema de copii, dar vreau sa-l termin psihic pe prietenul meu care m-a inselat. M-am gandit sa-l insel cu prietenul lui cel mai bun astfel ii plateam cu aceeasi moneda simplu de zis greu de facut..pe scurt vreau sa’l vad suferind adica sa se intoarca la mine si sa’l resping,sa-i zic felul in care m-a durut cand m-a inselat astfel sa sufere ca nu ma intorc la el…cum s-o fac???
Buna Adriana!
Nu sunt psiholog dar iti dau un sfat ca intre prietene. Nu provoca suferinte de genul acesta deoarece la un moment dat se vor intoarce impotriva ta. In aceasta viata totul se plateste cu aceeasi masura cu care am masurat. Daca el te-a ranit cu siguranta va plati.
Viata asta nu e numai plina de bucurii, are si suferinte, suferinte mari. Succes!
Buna ziua!
ce trebuie sa fac atunci cand am atacuri de panica.
Am perioade in care daca nu-mi merge mie bine ceva, cad in deprimare.
Buna ziua.
Am 14 ani jumatate si de 3 luni am o relatie cu un baiat mai mare ca mine cu un an.In aceste luni ma intrebat daca vreau sa o fac cu el si i-am spus ca este prea devreme.Acum 1 zi mi-a spus ca ar veni timpul sa o facem si i-am raspuns ca va trebui sa mai vorbim despre asta.Acum nu stiu ce sa fac tin sa mentionez ca in aceste 3 luni ne-am certat cam des adica din orice fleac ajungeam sa ne certam.Mi-a demonstrat de multe ori ca ma iubeste dar sunt in dubii daca sa ajung sa o fac cu el asa devreme.Pot sa spun ca nu ma simt nici pregatita sa imi pierd virginitatea.Va rog sa ma ajutati!
Multumesc!
buna as vrea si eu un sfat di partea dv sint itro relatie de cuplu de 4 ani si toate bune si frumoase pina ne am bagat internetul de atunci toate au luat o intorsatura de 360 de grade ce ar trebui sa fac
Buna ziua!
Sunt divortata, cu un copil de 5 ani si de 1 an am o noua relatie. La inceput totul a fost bine, ne-am inteles pe toate planurile si ca si cuplu ne simteam teribil. De 9 luni locuim impreuna si au inceput sa apara problemele, probleme cu jobul(ale lui), probleme financiare.
Odata cu problemele si micile divergente, eu nu pot sa-nteleg cum de nu poate separa problemele financiare si de serviciu de familie, nu pot intelege cum de aceastea au repercusiuni asupra relatiei noastre de cuplu. Problemele financiare si stresul cu jobul le foloseste ca scuza si asa a aparut indiferenta, raceala, lipsa de afectivitate si lipsa aproprierii si a sexului de mai bine de 6 luni. Cu copilul este deosebit de afectuos, dragastos, atent, si vesel, cand ramanem doar noi doi se asterne tacerea si indiferenta, nu avem niciodata ce sa ne spunem, fiecare este cu gandurile lui, iar relatia noastra este de colegialitate si ne tine impreuna doar copilul(el o iubeste teribil pe fiica mea)
Incerc sa inteleg si nu=mi pot explica cum de un cuplu deabia format poate sa se comporte asa, eu imi doresc cu disperare aceeasi atentie si dragoste pe care o afiseaza fata de copil, el s-a inchis in el si parca nu mai are resurse pentru mine. Am incercat sa discut cu el, dar devine extrem de irascibil cand aduc vorba de sex si ma asigura ca se va rezolva, ca problema este de ordin psihic(jobul si banii), sa am rabdare. Si totusi eu nu vad legatura intre problemele de zi cu zi si atractia, dorinta care ia nastere cand doi oameni care se iubesc se cuibaresc in acelasi pat noaptea.
Cum sa-mi explic eu lipsa de afectivitate si respingerea cand vine vorba de a face dragoste?
Buna ziua. Va rog sa ma ajutati si pe mine.Sunt disperata.Simt ca nu merit sa mai traiesc.Am o relatie cu cineva de 4 ani.Acu un an l-am inselat.Nu am mers pana la capat.A fost doar un sarut.Si regret enorm.Imediat dupa ce-am gresit,i-am zis, pentru ca ma mustra constiinta. Nu puteam sa-l mint.A plans,a suferit enorm dar m-a iertat.De atunci eu ma-m schimbat mult fata de el.Sunt mai apropiata de el si il iubesc mai mult,inainte nu-i aratam ce simt pt el,eram genul mai distanta, pentru ca ma temeam sa nu se sature daca ii arat, sa nu il sufoc.Acum sunt cu el cum si-a dorit mereu.Ii fac surprize, sunt dragastoasa, nu incerc sa-l mai fac gelos ca inainte pentru ca stiu ca a suferit cand am gresit.Ne iubim mult.Dar problema e ca de atunci el sa distantat de mine, stiu ca ma iubeste si imi zice mereu asta,dar spune ca nu mai poate arata ce simte pentru mine.Desi a trecut un an de atunci,el inca sufera pt ce i-am facut si eu sufar ca el sufera.Ne iubim mult, avem planuri impreuna dar suferim amandoi din cauza la ceea ce am facut.Va rog dati-mi un sfat, ce as putea face sal ajut sa nu mai sufere din cauza asta sa ne putem continua relatia.Noi tot zicem ca e mai bine sa ne despartim dar nu poate nici unul sa faca pasul asta.Decat sa traiesc fara el mai bine nu mai traiesc…Va rog din suflet sfatuiti-ma! Id-ul meu este christina091@yahoo.com
Va multumesc
buna am nevoie si eu de un psiholog dar as prefera daca se poate sa vb pe mess sa fie confidential
buna ziua….as vrea sa discut si eu cu cineva sunt intr-o depresie in sensul pur al cuvantului,de cand m-am despartit de iubita.mi-e foarte greu am nevoi de consiliere nu pot trece peste asta…daca imi puteti lasa un id de messenger sa discutam v-as fi recunoscator…multumesc….astept id-ul dumneavoastra
Buna seara,as fii vrut sa va spun,ca am avut 1 saptamana mai anormala,adica.. am baut,am folosit plante etnobotanice,si… am facut o pauza de 8 9 zile,apoi,am baut din nou 2 zile la rand,a treia zii,am iesit din casa,si dupa numai 1 ora,am vazut nergu in fatza ochilor,precizez ca am fost foarte stresat,10 zile,cand mi-am facut testul hiv si a iesit negativ pana la urma,si de atunci am ameteli,simt ca pic pe jos,ma simt ciudat in pielea mea,nu ma simt capabil de nimic,si mai simt unele chestii in creier… as aprecia daca mi-atzi raspunde la aceasta intrebare… multumesc.
Buna seara,
Vad ca nu s-a mai postat de mult timp dar totusi voi lasa un mesaj in speranta ca il cititi. Daca nu primesc raspuns va scriu direct pe mail.
Ma numesc Simona, am 28 de ani, maritata, un bebe de aproape 2 ani.
M-ar interesa nistre sedinte de psihoterapie fiindca simt ca as avea niste lucruri de lamurit cu mine insami. Iar punctual lucrurile care ma deranjeaza sunt niste blocaje de vorbire si faptul ca relatia cu sotul meu nu este cum mi-as dori.
V-am gasit pe site-ul IRU iar de acolo am ajuns la blogul dvs. As vrea sa stiu care este programul dvs la clinica si care este costul unei sedinte.
In asteptarea unui raspuns, va multumesc anticipat,
Simona
…am mers astazi la baie si am gasit un parful pe marginea chiuvetei…eram cu o colega…si ea mi-a propus sa-l luam…eu l-am luat si l-am dus in clasa unde m-au vazut mai multe colege cu el in mana…cand am iesit de la scoala,o fata din clasa vecina cu 2 ani mai mare m-a intrebat daca eu l-am luat…i-am zis ca nu…iar apoi i-am zis ca e la o colega de-a mea si ca o sa i-l duc maine…ce sa fac??daca incepe sa-mi puna intrebari?iubitul meu e coleg de clasa cu respectiva…nu vreau sa afle
:(:(
Buna ziua, Mirela.
Pentru ceea ce mi-ai scris tu aici, eu am sa-ti spun o poveste:
A fost odata un baiat care lucra intr-un restaurant. Servea la mese, se ocupa de clienti si ii placea foarte mult sa stea cu oamenii. Iar intr-o seara, ce sa vezi? Pe un scaun, a gasit… un telefon mobil. Era negru, frumos si il atragea irezistibil. Si a stat el ce-a stat, s-a invartit, si pana la urma a luat telefonul si l-a bagat in buzunar.
Peste un timp, cel care uitase telefonul, a inceput sa intrebe in stanga si-n dreapta: “A gasit cineva un telefon?” Si l-a intrebat inclusiv pe baiat, care l-a privit si a zis: “Nu… nu am gasit niciun telefon!” Si a spus asta, simtind telefonul in buzunarul sau drept.
O luna de zile a stat baiatul nostru, cu ochii pe telefon si cu gandul la cel caruia ii raspunsese ca nu a gasit vreun telefon. Apoi, tensiunea a devenit prea mare, a scapat de telefon si a inceput sa uite intamplarea.
Dupa ani de zile, se afla intr-un autobuz ce urma sa-l lase intr-un oras departe de acasa. In autobuz, se afla si o echipa de zugravi, dar oameni linisti, calmi.
Intr-un final, dupa multe ore pe drum, au ajuns la destinatie, iar baiatul a coborat din autobuz. Dar abia la cateva minute dupa, si-a dat seama ca… nu mai avea telefonul la el. Alunecase din buzunar… in autobuz. A incercat sa sune. Nimic. Intr-un final a trimis un mesaj cu rugamintea de-a primi telefonul sau macar cartela inapoi. Niciun raspuns. A doua zi insa, pe seara, a fost sunat… de catre unul dintre cei cinci zugravi din autobuz. Si ce sa vezi? Gasisera telefonul si vroiau sa il dea inapoi.
Oamenii au acceptat micul cadou si multumirile pe care le-a oferit baiatul nostru si i-au dat telefonul.
Si de-atunci, baiatul nu a uitat niciodata ceea ce s-a intamplat: ceea ce el nu a facut, si ceea ce altul, in schimb, a facut pentru el.
Vreau sa spun k tot singura ma simt,si k plang fara niciun motiv.pariti mei tot timpul ma dau dioparte.plang aproape an fiekare zi.nu mai pot.am nevoie sa vb ku cineva.
Am inteles, Ellutza.
Cu cea mai mare placere vorbim. Putem programa o sedinta la cabinet.
Buna.Sunt Flaviana si daca ati putea sa ma ajutati pt ca am o probleme.Eu intotdeauna am fost copilul in centrul atentiei pt ca eram o fata de treaba, sociabila si draguta dar in ultimul timp,in urma cu 4 ani pana acum un an am suferit foarte mult (nu prea stiu dc,poate din cauza ca nu sunt intelesa) .Nimeni nu stia pt ca la suprafata incercam sa ma prezint la fel dar in interior nu mai eram deloc ca inainte.Pana cand toti cei din jurul meu si-au dat seama.Intr-un cuvant m-am inchis in mine nu mai am incredere in nimeni nici in prieteni nici in familie.Nu mai sunt copilul acela si eu nu mai suport pe zi ce trece ma inchid in mine si mai mult…si mai mult.Nu mai ma bucura nimic ma-am retras stau mai mereu singura sa unchisa in camera mea.Si chestia este ca nici nu styu cauza care a provocat aceasta tristete…daca puteti sa ma ajutati pana nu e prea tarziu .Multumesc ff mult.
As dori un sfat ,daca se poate!M-am casatorit la 25 de ani cu persoana pe care credeam ca o iubesc.Parintii mei niciodata nu au fost de acord cu el.Mi-am dat si eu seama ca nu e tocmai persoana potrivita ,dar il iubeam foarte mult.era gelos,uneori violent.Trebuia sa dau explicatii pentru fiecare clipa in care nu ma gasea.Eu am fost o persoana corecta in ceea ce priveste relatia ,dar el era foarte dificil.In clipa cand m-am casatorit am aflat ca el are o relatie cu altcineva.Am facut putina “valva’ dar l-am iertat repede.La 33 de ani am nascut un baietel.Acum are 8 ani .El este viata mea.Mi-as dori sa fie mare sa-i pot spune “secretele” mele.Inainte de a se naste copilul,cu 2 ani ,sotul meu a avut o alta relatie care a durat 3-4 ani.A fost foarte greu pentru mine.Era insuportabil.Facea mereu comparatii intre mine si cealalta.Nu-i pasa de mine absolut de loc.Pleca zile intregi fara sa dea vreo explicatie.A plecat la munte,iar eu,insarcinata cu copilul ,am ramas acasa.Ma suna,cand putea,sa vada cum ma simt.Acum mi se pare deplasata toata povestea.Atunci il iubeam si speram sa ne revenim amandoi.Cand se intorcea acasa ma batea fara pic de remuscari.Am plans si m-am consumat foarte mult.Pana la urma “prietena ” lui s-a casatorit si atrebuit sa renunte la ea.Incet,incet relatia dintre noi s-a racit.Eu am fost ocupata cu copilasul meu.si timpul s-a scurs fara sa-mi dau seama ca nu mai simt nimic pentru el.Imi pare rau cand e bolnav,daca are vreo problema ,dar nu cred ca e dragoste.Orice ar face el si nu-mi este pe plac ,eu incerc sa ma abtin si sa nu-i reprosez nimic.El , parca de-abia asteapta sa fac ceva ca apoi sa ma jigneasca (“javra”,”imputita”).Simt ca viata mea nu are nici-un sens.Copilul este cel care ma determina sa merg inainte.La un moment dat am ajuns la concluzia ca toti barbatii sunt la fel.Daca ar disparea toti as fi cea mai fericita.Asta a fost odata….ca pe urma s-a intamplat ceva si mai ingrozitor pentru mine.Am fost in concediu la munte si m-am indragostit nebuneste de o persoana mult mai tanara.Stiu ca nu este bine.Incerc in fiecare zi sa il uit.Este ingrozitor.Nu stiu ce ma atrage la el.Poate faptul ca s-a purtat exemplar cu copilul meu.Nu stiu.Acum mi-am dat seama ca ,daca gasesc persoana “potrivita” pot iubi din nou.Intrebarea mea este:Sa raman cu sotul meu sau sa divortez si sa-mi refac viata?
Buna ziua.
Imi cer scuze pentru intarzierea cu care va raspund. Din nefericire, nu am dispus de timpul necesar pentru a ma ocupa de consilierea online. De aceea, am decis ca voi suspenda acest serviciu pt moment.
Daca doriti, va astept la cabinet.
Va multumesc!
am nevoie de un psiholog …singuratatea si sotul meu ma aduce in pragul nebuniei
Buna ziua.
Eu va astept cu placere, la cabinet.
Buna ziua.Am 16 ani si jumatate si am nevoie sa vorbesc cu cineva.Am cunoscut acum aproape jumatate de an un baiat cu care am si fost o luna si jumatate.In Decembrie ne-am despartit si asa ne-am si certat definitiv pana in ianuarie cand am inceput sa vorbim din nou dar doar ca amici…Problema este ca am nevoie sa vorbesc cu el am inca niste nelamuriri in legatura cu despartirea noastra si nu este zi in care sa nu plang din cauza asta pentru ca el tot timpu e ocupat nu are timp sa se vada cu mine.. si uneori simt ca nimeni nu ma intelege..toata lumea imi spune..”uital”..Va rog ajutati-ma..
buna seara daca ma puteti ajuta am propleme in cuplu care ma depasesc cum ar fi soacra mea isi baga prea mult nasul in relatia mea si isi incurajeaza fiul sa mearga la alte femei va rog poate vorbim pe un messenge am multe sa povestesc nu am putere sa vb cu nimeni despre asta
Buna. Am 18 ani si ma confrunt cu problemele adolescentine. Ma voi prezenta cu numele de Claudia deoarece ma simt stanjenita daca cineva imi cunoaste identitatea si adevaratele probleme ale mele De multe ori ma gandesc cine sunt eu cu adevarat. De-a-lungul timpului am observat multe persoane mult mai inteligente, frumoase, sigure pe ele, curajoase, mult maii….bune dacat mine. . Am ajuns sa ma desconsider foarte mult. De multe ori ma intreb de ce traiesc pe lumea asta deoarece nu imi gasesc locul aici. Ma consider un nimeni. Ce pot face ca sa imi schimb gandirea negativa pe care o am fata de persoana mea?
buna seara!
Numele meu este Tutuianu Alina si am 15 ani.
sunt in clasa a IX-a si parcurg o perioada foarte grea .
Eu in cursul saptamanii trebuie sa ma trezesc la ora 6 dimineata ca sa nu pierd autobuzul
Seara ajung acasa la ora 4 si pot spune ca sunt foarte foarte obosita cand ajung deoarece din statie pana acasa este mult de mers .
Apoi trebuie sa imi fac timp pt teme si invatat ( adaug ca am pagini intregi de invatat )
Prietenul meu imi reproseaza ca nu i acord timp si lui ..
Dar sincer nici timp de mine nu am !
Imi dorec multe de la viata si invatatul pentru mine este pe locul 1 ,dar sincer nu le fac fata !
Am mult de invatat si de scris ,iar seara sunt foarte obosita , stiu ca asa e viata dar totusi din cauza asta stau stresata spunand in gand -> Doamne,maine am de invatat ,sau maine am testari peste testari ….si nu stiu cum sa le fac fata
Macar daca ajunge-am mai devreme acasa era bine ..
va rog ajutati-ma cu un sfat ,cum as putea sa ma impart si cu Invatatul ,activitatile casnice , sa-mi acord timp si mie dar si prietenilor ?
Multumesc anticipat!
Buna ziua ! Am 15 ani , e prima data cand intru pe acest site. Tatal meu a murit in 2007. De-a lungul timpului am avut parte de multi prieteni falsi (din pacate pun suflet in tot ceea ce fac , adica si in prieteni). Acum de curand , vara, am fost agresata si eram pe cale sa fiu violata. Nu pot uita asta , mi-e frica sa merg pe strada….Mama e bolnava foarte rau , si nu ii pot spune totul : astfel ar suferi si mai mult.Am avut tentative de sinucidere si m-am inchis in mine , nu mai am incredere in mine ! Era sa mor de doua ori…si dupa toate acestea mi-am spus GATA. Nu mai rezist. De aici au rezultat aceste tentative. Insa, nu am reusit. Va rog dati-mi un sfat cum ar trebui sa fac , macar sa uit de ceea ce s-a intamplat in vara si ce preocupatii sa am ? Imi cer scuze, nu stiu cu cine sa vorbesc si nu dispun de bani. Va multumesc anticipat !