Unii au vazut lucrurile diferit.

Mi se intampla sa ma gandesc des la legendarul Henry Ford, care desi avea doar 3 clase, este astazi considerat genial. In timp ce contemporanii sai se gandeau in continuare “cum sa construiasca masini”, el a avut puterea de previziune si s-a intrebat “cum s-ar putea construi masini in serie”. Atunci cand le-a cerut celor care lucrau pentru el constructia motorul cu 8 cilindrii, acestia i-au raspuns timp de 3 ani ca acest lucru nu este posibil, iar la asta el le raspundea constant cu “Il vreau si il voi avea”.

Pe de alta parte, gandul ne poate duce la Mihai Eminescu, marele nostru poet national, raspunzator pentru limba romana moderna, era corigent in permanenta la materiile esentiale, considerat retardat de catre profesori. Si totusi, generatii intregi au studiat in scoala Luceafarul, criticii inca il comenteaza si dezbat intelesurile ascunse ale versurilor sale.

“Ai voie” sa vezi lucrurile diferit.

La fel ca cei doi oameni prezentati mai sus, mai exista alte cateva sute. Astfel, desi sunt voci care spun ca Romania este o tara din lumea a treia, iar romanii sunt considerati afara doar hoti si nedemni de incredere, dintre ai nostri, ii avem pe Henri Coanda, Constantin Brancusi, Mircea Eliade, George Enescu si multi altii. Din sfera internationala, am putea mentiona cativa: Alexander Graham Bell (om de stiinta, a inventat telefonul), Albert Einstein (fizician, autorul “teoriei relativitatii”), Thomas A. Edison (inventator si om de afaceri, a creat becul), Herbert von Karajan (dirijor, cunoscut pentru maniera sa unica de a interpreta mai ales Simfonia nr.5 – Beethoven), Anthony Robbins (antreprenor de succes, trainer si peak performance strategist, cunoscut mai ales pentru programul “Personal Power”), Napoleon Hill (autorul filosofiei succesului – “De la idee la bani”).

Si totusi… exista si altfel de scoli.

Acum aproape 100 de ani, Rudolf Steiner, initiatorul stiintei antroposofice, punea bazele unui sistem educational complet revolutionar – Waldorf. Acesta se baza pe capacitatea creatoare innascuta a omului, care la copil se manifesta fara nici un fel de cenzuri. Astfel, in Scoala Waldorf, copilul nu este centrat exclusiv pe stiinte exacte, pe “invatarea” lectiilor ca papagalul, asa cum nu este motivat prin note. Copilul este incurajat sa isi fructifice la maximum capacitatea creatoare – sa picteze, sa scrie, sa cante si chiar sa compuna muzica.

Pedagogii Waldorf din 1990 mentionau chiar ca nu este recomandabil sa predai matematica sau informatica unui copil sub 15 ani, si cu atat mai putin sa il lasi sa invete sa opereze pe un calculator. Conform studiilor lor, calculatorul, fundamentat pe sistemul logic 0 si 1, distruge posibilitatiile native ale copilului. Aiurea, nu? Cand astazi copii de la 5 – 6 ani in sus au macar un calculator in casa, daca nu chiar un Playstation. Si toate astea, in mod evident, in contradictie cu sistemul classic de invatamant.

Sigur, Waldorf nu este singura scoala “altfel”. Exista multe optiuni pe care parintele le poate explora pentru copilul sau. Iar o intrebare pe care poate orice parinte sa si-o adreseze, este:

“Ce fel de copil vreau sa am? Cum vreau sa fie copilul meu?

Ce fel de educatie, ce fel de perspectiva si ce fel de directie vreau sa ii ofer in viata?

Pentru ca, daca stai cu lupii in padure, inevitabil vei ajunge sa urli ca lupul.”

publicat initial in National Magazin

De ce?
Acum, privind tot tabloul, ma intreb si nu pentru prima oara, ce ii determina pe toti acesti oameni sa calatoreasca, sa se grabeasca pentru a prinde un tren sau un autobuz, ce poate fi atat de important incat au nevoie sa isi paraseasca traiul obisnuit si de multe ori caldut, pentru a ajunge in alta parte, acolo unde nu vor fi acasa? De ce autobuzele, tramvaiele, metrourile merg aproape nonstop in marile orase? De ce aeroporturile sunt pline zi si noapte pe toate meridianele globului iar taximetristrii sunt cu siguranta printre cei mai cautati oameni? De ce se inventeaza mijloace de transport din ce in ce mai rapide, capabile sa ajunga oriunde pe Pamant – masini, trenuri, avioane, elicoptere, barci, vapoare? De ce companiile de transport vor exista intotdeauna?

Omul este in primul rand emotional.
Ne-am obisnuit sa credem ca suntem cele mai inteligente, mai rationale si mai civilizate fiinte de pe planeta. Acum mai bine de 2000 de ani, Aristotel spunea ca “omul este un animal rational” si abia dupa atata timp incepem sa ne idoim de afirmatia lui. Unii spun ca nu am fi animale, iar altii intreaba, zambind usor din coltul gurii: “suntem rationali?”. Doar cateva priviri scurte in istorie si ne putem da seama ca omul este, fara indoiala cea mai civilizata si culturalizata fiinta… dar cu siguranta, cea mai irationala! Este singura specie care a inaltat zgarie-nori, care a cucerit varfuri de munti, care a construit masini si nave ce depasesc viteza sunetului. Pe de alta parte, au fost oameni care urmat visuri considerate irealizabile pana cand le-au atins, care au spus si au scris ceea ce au crezut, chiar daca urmau sa fie arsi pe rug mai apoi, au fost cei care si-au dedicat vietile scrierii unor volume gigantice de versuri si cei care au compus simfonii minunate care se aflau doar in mintile lor. Omul a purtat razboaie in care au murit milioane de oameni, ca apoi sa sarbatoreasca victoria vietii si a libertatii!

Cat de rationale par toate aceste lucruri? O sa spunem probabil ca e o diferenta fundamentala intre a urmari un ideal inalt, a scrie un volum de versuri, a asculta un concert de Mozart si a detona o bomba atomica… Desigur, este o mare diferenta, dar niciuna dintre aceste actiuni nu este rationala… Toate acestea, si multe altele, sunt cu desavarsire… emotionale!

Pur si simplu… Nu putem sta locului!
Omul este o fiinta emotionala, nicidecum rationala. Tot ceea ce face are un substrat emotional, care este cateodata atat de puternic incat sfideaza legile fizicii si determina totul sa se intoarca pe dos. Si de ce? Pentru ca un om crede ca se poate!
Oamenii au inventat, inca din cele mai vechi timpuri, povestile. Astfel, eroi cu super-puteri se lupta cu monstrii mitologici uriasi pentru o cauza, pentru a atinge ceea ce si-au propus sau (doar) pentru a salva o printesa…
Ei calatoresc zile si chiar luni in sir doar pentru a-si atinge scopul. Apoi se vorbeste despre ei ca despre super-oameni, care au sfidat tot si au ajuns acolo unde nu a mai ajuns altcineva inaintea lor. Probabil ca de astfel de eroi, timpurii in istoria omenirii, s-a ajuns la ceea ce cunoastem astazi ca metafora drumului, calatoria eroului etc. Astazi stim, datorita psihologilor care au studiat aceste fenomene, faptul ca fiecare dintre noi avem o metafora a drumului, o calatorie a eroului, iar actorii principali suntem noi insine.
Anthony Robbins spune ca doua dintre nevoile esentiale ale oamenilor sunt: schimbarea si diversitatea. De aceea, avem nevoie sa si calatorim, sa ne agitam, sa ne miscam de colo-colo.
De fapt, probabil ca omul este fiinta cea mai dependenta de miscare. Si tot Robbins spune ca:

“Emotion comes from motion!” (trad: emotia provine din miscare).

Ca atare, oamenii care se misca mult, atat la nivel fizic cat si psihic (ca gimnastica mentala sau motivare pentru reusita etc.), sunt cei care au emotiile cele mai puternice, deci care au cea mai mare posibilitate sa schimbe lumea. Asadar, cat de mult voi alege sa ma misc astazi?

Coco Chanel a spus ca “Pink is the new black.” Iar Belle de Jour a continuat prin: “Anal sex is the new black.” Si acum?

Zilele acestea, discutam cu cativa colegi despre ce inseamna sa primesti in cabinet un client care nu stie sa se relaxeze. Stiti, sunt acei oameni care au mult de lucru. A, nu, nu au intotdeauna un job, ci mai degraba mintea lor lucreaza incontinuu – sunt foarte rationali, considera asta ca fiind valoarea suprema si relaxarea este pentru ei acelasi lucru cu moleseala, cu stagnarea, cu acel comportament pe care nu si-l permit datorita unui stil de viata indelung format si exersat. De aceea mi-am propus sa scriu un articol despre relaxare. Si asta nu pentru ca as putea epuiza subiectul intr-un singur articol…

Se tot vorbeste despre stres. Ce-i ala stres?

“Stres, sau stress”, conform Wikipedia, “reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare, tensiune.”

Specialistii care au clasificat stresul, l-au si impartit in doua mari categorii:

- Distres-ul. Distresul este termenul ce desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism.

- Eustres. Stresul pozitiv. Diferenta fata de distres este esentiala. Stimulii eustresului au semnificatie benefica pentru individ, iar consecintele asupra organismului sunt favorabile.

Asadar, stresul nu e doar negativ…

Si relaxarea ce este?

Relaxarea este “o deconectare generala a individului de activitatea sa cotidiana”, spune Irina Holdevici (Hipnoza si Fortele Nelimitate ale Psihismului, p. 17). Prin relaxare, omul isi economiseste energia fizica si psihica, iar rezistenta la stres a organismului creste intr-o proportie extraordinara. Iar stresul deja instalat se diminueaza considerabil, chiar si printr-o practica casual - asa, o data sau de doua ori pe saptamana.

Relaxarea este si o metoda de autoreglare a starilor psihice. Este folosita in pregatirea psihologica a sportivilor de performanta, a astronautilor si, foarte des, in tratamentul afectiunilor psihice sau chiar fizice.

Care sunt factorii care conduc la tensiune si la afectiuni psihosomatice?

NOTA: In cazul in care unii dintre noi identificam in cele ce urmeaza, un mod obisnuit de viata, putem citi in continuare.

- Suprasolicitarea in mediul de lucru. M-am obisnuit deja ca seful sa-mi ceara ceea ce nici nu am visat vreodata sa fac, nu?

- Repede, repede!  Tot mai multi oameni circula pe strazile orasului, cu mijloacele de transport in comun sau cu masinile personale. In marile orase, daca nu te misti repede, mai bine nu te misti.

- Suprasolicitarea informationala. Informatii de toate tipurile ne bombardeaza fara discriminare. Reclamele de la TV, cele de pe strada si, desigur, cele de pe Internet (da, din pacate)…

- Ce mananc si ce beau. Mai conteaza? Pai, daca la stresul psihic se adauga si o alimentatie bogata in alimente si produse cumparate din supermarket-ul atotputernic, poate chiar un salam, o punga de chips, o ciocolata, niste paine si o cola, atunci tensiunea ajunge la nivel fizic fara sa mai trebuiasca sa treaca prin psihic.

- Conflictele psihice (autoinduse de cele mai multe ori). Conflictele cu ceilalti pe care le alimentam prin ganduri automate negative.

Noi chiar cautam relaxare?

In ciuda tuturor factorilor care conduc la tensiuni si conflicte, omul sustine sus si tare ca el nu asta cauta, ci relaxare si o stare de bine. Bineinteles ca toti stim ca ceea ce cautam, in mod inevitabil si gasim. Si am putea sa blamam din nou media care functioneaza pe principiul: “Ce ne da vacuta noua? Lapte, branza, unt si oua!”, dar probabil cel mai bine este sa admitem ca omul, desi are parte de stres (distres, de fapt), nemultumire, frustrare si tensiune, e dispus sa se supuna la mai mult de atat, si eventual, de ce sa nu-l cumpere, mai ales daca diferenta dintre distres si eustres e o linie rosie punctata?

Oare pentru ca omul are nevoie in permanenta de ceva care sa-l impinga de la spate, sa-l motiveze, sa-l incite – excite sau pur si simplu sa-l ridice ridice de pe scaun… am ajuns la “Stress is the new black” fara de care nici nu putem trai?

]]> http://andreiludosan.wordpress.com/2011/09/07/stresul-the-new-black/feed/ 0 A. Ludosan stresul http://andreiludosan.wordpress.com/2011/03/14/ce-este-hipnoza/ http://andreiludosan.wordpress.com/2011/03/14/ce-este-hipnoza/#comments Mon, 14 Mar 2011 14:40:08 +0000 Andrei M. Ludosan http://andreiludosan.wordpress.com/?p=439 ]]> Lumea ma intreaba in mod curent: “Da’, ce-i hipnoza de fapt?” sau, cea mai recenta intrebare: “Hai, spune-mi sincer, hipnoza chiar exista?”

Da, hipnoza exista. Si nu este nimic ciudat in asta. Hipnoza a existat dintotdeauna, chiar din cele mai vechi timpuri, inca din zorii civilizatiei. Exista multe mituri despre hipnoza, iar unul dintre ele este: “hipnotistul sau hipnoterapeutul poate controla clientul si il poate face sa raspunda la comenzile sale”. Alt mit este acela ca “odata ce ai intrat in transa, nu te mai poti trezi”. Sa fie oare adevarate aceste mituri? In mod evident, intrebarea este retorica!

De fapt, hipnoza este o stare naturala a mintii umane, ultra constienta, in timpul careia persoana aflata in transa are sansa sa isi descopere si sa isi foloseasca cu precizie resursele interioare, altminteri latente.

Starea  nu presupune pierderea cunostiintei si se poate atinge in mod spontan sau prin procedee specifice de inductie (in cazul hipnozei asistate de hipnoterapeut) sau autoinductie (in cazul autohipnozei). 

Hipnoza, a fost de-a lungul timpului, invaluita in mister si controversata. Pareri diverse s-au construit, de cele mai multe ori bazate pe incertitudine si insuficienta de informatii in jurul hipnozei. Hipnotizatorul putea fi altadata gasit la circ, sau in cadrul unor mici spectacole desfasurate in penumbra, cu o cortina rosie pe fundal. Acesta era hipnotizatorul de scena.

Astazi insa, lucrurile stau altfel. Astazi exista metode si tehnici dezvoltate in cadrul hipnozei clinice, aplicate in cabinete de psihoterapie, psihiatrie, chirurgie, stomatologie. In chirurgie si stomatologie, tehnicile de inducere a transei sunt folosite in locul anestezicului clasic. Iar statisticile arata ca s-au obtinut rezultate mult mai bune folosind tehnici de hipnoza decat in cazul folosirii anestezicelor.

Mentionam ca hipnoza nu este periculoasa. Este recomandabil a fi practicata in mod initial asistat(a) de specialisti psihologi, psihoterapeuti, hipnotisti cu formare si practica indelungata. Consideram ca hipnoza este o unealta pentru rezolvarea multor probleme, afectiuni, sau pentru obtinerea unor rezultate rapide si de durata in viata.

In continuare, prezentam o lista, totusi incompleta, cu…

CE SE REZOLVA PRIN HIPNOZA?

• Vindecarea / rezolvarea traumelor din trecut.
• Atingerea unui obiectiv important.
• Atingerea potentialului maxim in lucrul propus.
• Reusita relatiei de cuplu sau gasirea partenerului perfect.
• Aflarea unor solutii despre care clientul nu avea cunostiinta.
• Eliberarea de stres, frica, timiditate.
• Obtinerea increderii in sine.
• Renuntare la fumat.
• Slabire (cu rezultate neatinse vreodata de curele de slabit).
• Dezvoltare personala rapida.
• Relaxare.
• Claritate in identificarea telurilor.
• Aflarea tainelor vietilor anterioare.